Pe inimi-planșete,
Domnul stă și pictează...
Culori vii sau mai terne
Geniu-I echilibrează.
Pune roșu-iubire
Și ambiție-un pic,
Lângă roș pune movul,
Mov royal, vreau să zic.
Movului galbenul asortează,
Bucurii și căldură omenească.
Galbenul albastru îl cere,
Pacea, oricând, să domnească.
Atinge și cu tușul suferinței...
Negrul farmec albastrului dă.
Pacea-n furtună e acea veritabilă!
Valoroasă e inima care rabdă!
Alb lângă negru... bună alegere!
Curăție, simplitate exprimă.
Un pic de roz e sinceritatea,
Empatia, ce drepții animă.
Adevărul dă aripi curajului,
Portocaliu, ca vara în iulie.
Maroul vine cu siguranța
Ocrotirii, în divina Familie.
Dar, verdele... De ce întârzie?
Doamne, dă, prin Duh, prospețime!
Fără verde, ofilite-s culorile...
Și-I primi laude, o mulțime!
Pe planșetele-inimi,
Domnul stă și pictează
Verde, din galben și-albastru...
Bucuria cerească revigorează!